Chiar dacă în prezent jonglăm cu monede în mediul digital și cu plăți contactless încasate cu ajutorul unui mPOS, strămoșii noștri nu au avut parte de același confort, care a venit odată cu dezvoltarea tehnologică.  

Schimb pe schimb și s-a făcut trocul, dar ce se întâmplă când pescarul nu are nevoie de merele tale, dar tu parca ai mânca un pește? Problema aceasta a fost soluționată de apariția monedelor.

De ce au apărut primele monede?

Așa cum am povestit în episodul anterior, în vremuri îndepărtate, oamenii făceau schimb de bunuri și servicii, în funcție de nevoile fiecăruia. Putem considera că cea mai mare problemă a trocului a fost incertitudinea realizării tranzacției, deoarece nevoia față de bunul oferit trebuie să provină din partea ambelor părți implicate.

Pentru a simplifica și rezolva problema, s-a făcut următorul pas în dezvoltarea comerțului, și anume, introducerea monedelor ca metodă de plată.

O vreme, oamenii din diferite locuri ale lumii au folosit lingouri din aur, cupru sau alte aliaje pentru schimburi, dar acestea nu formau un sistem valutar propriu-zis.

Primele monede

Conform scrierilor lui Herodot, primele monede au apărut pe teritoriul Turciei de azi, care în perioada 650 î. H. purta numele de Lydia și era condusă de regele Alyattes. Monedele Lydiei erau făcute dintr-un mix de electrum, argint și aur, și aveau stampilate pe ele imaginea unui leu sau a unui taur. Modelele alese pentru monede simbolizau putere și virilitate.

Conceperea monedelor bimetalice ale lidienilor folosea tehnici secrete de rafinare și astfel s-a constatat că aurul alb, format preponderent din electrum, este mai greu, în timp ce aurul galben are o greutate mai mică.

Folosirea monedelor în comerțul intern și extern al țării a determinat transformarea Lydiei în cea mai bogată țară din lume. Progresul asimilat sub conducerea lui Cressus, fiul lui Alyattes, a fost cel care a creat expresia “bogat ca și Cressus”.

Ideea de a înlocui simbolurile de pe monede cu portretele conducătorilor a luat naștere inițial în Lycia, actuala Antalia, și în Persia, actualul Iran,  în secolul 5 î. H., dar a fost implementată masiv de abia două secole mai târziu de către Alexandru cel Mare al grecilor.

Monedele și grecii

Trecând prin istorie, grecii au consemnat patru mari perioade în folosirea monedelor: cea arhaică, cea clasică, cea elenistă și cea romană. Perioada arhaică a presupus descoperirea și introducerea propriu-zisă a monedelor, extinzându-se până la conducerea lui Alexandru cel Mare din jurul anilor 330 î.H. Monedele au început să fie estetice de abia în perioada clasică, reprezentând zeități sau diferite simboluri, urmând perioada elenistă cu mai multe îmbunătățiri.

Portretele de pe monede realizate în perioada elenistă erau atât de realiste încât au păstrat peste secole imaginea fidelă a conducătorilor din lumea antică. Chiar și după moartea lui Alexandru cel Mare, succesorii lui au continuat să folosească monedele cu chipul său, datorită prestigiului pe care conducătorul l-a avut.

Romanii și monedele

Inițiativa lui Iulius Cesar de a-și portretiza chipul pe monedele din bronz ale romanilor a stârnit controverse, pentru că monedele de până atunci aveau chipurile împăraților decedați.

Modernizarea monedelor

Cum majoritatea monedelor de până atunci aveau o formă inegală, în perioada renascentistă, Leonardo Da Vinci a inventat o mașinărie capabilă să producă monede semifabricate cu formă perfect rotundă. Uniformizarea imprimării prin șocuri mecanice a monedelor  a fost rezolvată de italianul Donato Bramante.

Monedele au o istorie foarte interesantă, există mii de colecționari de monede istorice, multe din ele accesibile publicului larg muzee.

Să ne întoarcem la zilele noastre și să vă reamintim că MonePOS by AROBS este o soluție de plată pentru tranzacții mobile. Tot monede, doar că într-un mediu digital, în așa fel încât comerțul devine mai ușor și pentru client și pentru comerciant. Banii se încasează în 10 secunde prin plata contactless și sunt la loc sigur, fără să mai existe problema spațiului de depozitare sau a greutății acestora în funcție de cantitate.