La începutul anilor 2000, odată cu tehnologia cloud POS, s-a dezvoltat în paralel o altă tendință majoră în istoria punctelor de vânzare: chioșcurile de autoservire. Autoservirea are, de fapt, o istorie mult mai veche, prima stație de benzină cu acest concept fiind gândită în 1964 de către proprietarul unui magazin din Denver, Colorado.

Conceptul a fost preluat în comerțul cu amănuntul abia în 1990 când un întreprinzător din New York a introdus „robotul de serviciu”. Acesta se referea la casele de marcat cu autoservire. În doar 10 ani, aceste case de marcat erau obișnuite în marile magazine alimentare din întreaga țară.

Conceptul de autoservire s-a extins apoi în industria aeronautică, reducând cozile lungi la aeroporturi cu ajutorul chioșcurilor cu ecran tactil. Astăzi, aceste chioșcuri erau prezente peste tot unde există un POS sau o casă de marcat.

IBM a avut un rol important în dezvoltarea de sisteme POS, încă din anii ’60. După 2000, comercianții cu amănuntul căutau soluții open-source pentru comoditate și economii de costuri. Astfel, IBM a creat IBM Retail Environment pentru SUSE Linux, o soluție software ce combina o versiune specializată a sistemului de operare Linux cu unele dintre sistemele hardware și software IBM. Acesta putea fi folosit atât în magazine, cât și în alte tipuri de afaceri. Alte inovații au fost: sistemele SurePOS, Any Place Kiosk și Self Service Checkout.

Astfel, IBM a creat sistemul IBM Retail Environment pentru compania SUSE, un sistem software creat pentru magazine și alte tipuri de afaceri.